Ieri gasisem cuvintele potrivite… azi nu le mai am. In noaptea care a trecut m-am intunecat si m-am luminat de nenumarate ori aducandu-mi aminte de scrisul tau, de consistenta dura a lacrimilor pe care le-am plans citind scrisoarea, de izvorul de bine si de alean din cele patru litere ale semnaturii tale. E atat de… Citește în continuare Ia-ma in brate, asculta-ma, iarta-ma
Am un obicei rau. Ma leg obsesiv si ostenitor de obiecte. Le golesc de continut, ma asez in ele cu emotie, gest si imagine. Obiectele mele dragi sunt vasele in care imi depozitez memoria si sensurile, zgomotele bune si alegerile hotaratoare. Atunci cand dupa o cotitura a drumului sau intr-o cadere le tradez cu altele… Citește în continuare Inselatoarele obiecte
Exista doar spaima mea ca as putea sa ma trezesc dimineata, sa astept cu sufletul pitit sa se deschida usa, sa aud pasi mici de picioare goale si soapta grabita… si usa sa nu se mai deschida… si pasii sa fie de fapt mari, de barbat care nu mai are nevoie de multa vreme de… Citește în continuare Timpul nu exista
Pana sa intri in sala cu mese de lemn frumos aranjate, cu cani si bucurii de ceai si miere si sa il vezi citind, aplecat usor peste cartea uneia dintre vacantele altei vieti, nu stiai cum arata, cum vorbeste, cum i se arcuiesc buzele peste firescul cuvintelor. Ploua, dar in palma si in ochii lui… Citește în continuare Dragostea lui Don Quijote
camera mea de citit 