Februarie e urât. Nu are suficiente zile, nici când anul e bisect. E ciung și deloc propice lecturii. Atât am reușit să-i smulg: Nu apar în poză cele citite sau recitite pe Kindle: 10 Minutes 38 seconds in This Strange World de Elif Shafak (nu știu ce se întâmplă cu mari povestitoare cum sunt Isabel Allende… Citește în continuare Lecturi dintr-un februarie insuficient
Despre cititul de plăcere (când e vorba de copii) se vorbește și se scrie mult și frumos (nu doar în ultima vreme). Pentru mine, cititul a fost întotdeauna mai mult decât un mod de a-mi petrece timpul liber și mi-am dorit ca și copiii mei să descopere cât de importante sunt cărțile în toate etapele… Citește în continuare Gândurile unui părinte care citește despre cititul de plăcere
Azi se împlinește un an de când alerg. Totul a început de la o joacă în parc cu Andrei. Încercam să îl conving să se miște și i-am sugerat să alergăm câteva ture în jurul terenului de fotbal din parc. Nu i-am propus un anumit număr de ture pentru că îmi era teamă să nu… Citește în continuare De ce alerg
Adesea, diferenta dintre zilele bune, zilele ape si zilele grele, zilele pietre atarna de un fir de par. Zilele bune au cele 7 minute in plus de somn, cei 2 nori mai putini pe cer, telefonul care suna atunci cand trebuie si pantofii noi incaltati pe piciorul gol, ragazul pentru citit si banca fara soare,… Citește în continuare Rezistenta firului de par
Oricat de mult ar vrea altii sa te faca sa crezi asta, sa stii ca lacrima nu e niciodata masura suferintei, ci mai degraba a trairii. Plansul nu e rusine, dar il imbracam stangaci in straiele ei sau il primim asa, gata ambalat, de la altii. Pe undeva facem asta dintr-o teama, adesea insa e… Citește în continuare Fa-ma sa plang
Ma mai gandesc la pagina asta nou nouta. As vrea sa miroasa a caiet de scoala neinceput. Sa deschid coperta si sa imi aduc aminte ca pe prima pagina nu se scrie nimic, sa iau rigla si un pix rosu si sa trag linii frumoase, drepte, la aceeasi distanta de margine… a caietului, evident. Si… Citește în continuare Pagina noua
Pentru cel din faţa mea, binele pe care îl cobora asupra îndelungatei mele aşteptări nu era decât o consecinţă a unui context. Lipsa grabei sale îmi împlinea un vis, îmi vindeca un dor ce părea să se fi aşezat pe gânduri cu încăpăţânarea iernii urâte de pe străzi. Chiar de m-aş fi străduit eu să… Citește în continuare Îngerul fără voie
Cand mi se face foarte dor de tine, de voi, ma uit din nou pe pozele ultimului vostru album. Intru pe usa de sticla si pasesc cu bucurie pe podeaua curata de lemn, ma asez o vreme in fotoliu si imi odihnesc emotia pe lucrurile din jur alese de voi. Urc scarile impodobite la vreme… Citește în continuare Impacare
Au fost ani cand Craciunul mirosea a nerabdare, a triunghiuri luminoase proiectate pe tavanul camerei cu copii, a Mos pe care il pandeam cu nerabdare si pe care il pierdeam de fiecare data… cand din noaptea Ajunului ramanea gandul de peste an la toate nestiutele si asteptatele, asezatele pe catifeaua roscata ce imbraca galeata pomului.… Citește în continuare Craciun
E deja intuneric. Zilele de iarna au naravul asta. Se intuneca mult prea repede. Intunericul inchide grabit orizontul si ramai cu lumina, atata cata mai este, din gandul bun de peste zi. Merg cu Ioana de mana. E strada pe care mi-am plimbat chipurile si visarile in toate vietile de acum si de altadata, dar… Citește în continuare Lumea in pasi marunti
camera mea de citit 