Uncategorized

Cele 11 exerciții de fericire ale lui aprilie

Nu știu când a trecut aprilie. Pe undeva pe la jumătatea lunii mi-am dat seama că eram departe de ce îmi propusesem cu lecturile. Am intrat puțin în panică, oricât de mult timp aș avea (deși, ca să fiu sinceră, pentru mine programul zilnic nu s-a schimbat fundamental de când cu pandemia), niciodată nu am suficient pentru citit.

Luna a început cu Istoria secretă de Donna Tartt, un alt tur de forță la nivelul Sticletelui, o carte care îți redă încrederea în marea literatură a umanității. O carte care va dăinui.

Am citit apoi Primăvara de Karl Ove Knausgaard, al treilea volum din seria Anotimpurilor, parcă mai frumos decât celelalte două. Un joc subtil de lumini și umbre, o experiență adesea purificatoare.

Pentru că mi-a plăcut mult Zuleiha deschide ochii, nu puteam întârzia cu lectura romanului Copiii de pe Volga de Guzel Yahina. I-am apreciat încă o dată forța narativă și imaginația barocă, personajele desprinse parcă din tablourile lui Arcimboldo, amestecul de real și fantastic. Guzel Iahina nu dezamăgește, e ea și totuși alta, un exemplu de măiestrie scriitoricească care ar putea servi oricând de manual pentru cine vrea să învețe scrierea creativă (deși am dubii mari că se poate învăța așa ceva).

După trei cărți de 5 stele, era momentul să aleg și ceva care să le facă să strălucească și mai tare. Auzisem de multe ori de Camilla Lackberg, așa că am luat să citesc Colivia de aur în speranța că voi da peste o scriitoare de romane polițiste sau thrillere la care să revin cu plăcere. Nici vorbă de așa ceva. Cartea e o colecție de clișee cu o intrigă de un banal absolut. Nu-ți reține atenția cu nimic, nu convinge nici măcar în plan emoțional. Parcă urmărești o telenovelă indiană cu personaje de carton.

Povești din gară. 100 de călători din Gara de Nord, un proiect al lui Vlad Cioplea și Gabrielei Bumb, era exact ce îmi trebuia după experiența anterioară nefericită. Fărâme dintr-o realitate care nu și-a pierdut farmecul, un fel de Humans of New York în notă locală, de citit într-o seară, cu mâțele aproape, pentru alinarea dorului de ducă și alimentarea stocului de zâmbete.

S-a vorbit mult despre Pământ american de Jeanine Cummins, trebuia să văd despre ce e vorba. Marea problemă când citești o carte după ce ai citit recenzii despre ea (fac rar greșeala asta și pe bună dreptate) este că e greu să te detașezi și să o judeci doar cu instrumentele din dotare. Exercițiul, însă, nu e fără foloase. Probabil că una din marile calități ale romanului este ușurința cu care se citește. Mi-am notat câteva fragmente geniale în care autoarea descrie senzațiile copilului care stă lângă adulții angajați în discuții, senzații de alienare surprinse la intensitate maximă. Evident că e greu de crezut că cineva ar putea să nu vibreze citind despre dramele personajelor și cred că pe asta se și bazează marele succes al cărții, dincolo de talentul indiscutabil al scriitoarei. Cartea te lovește acolo unde doare mai tare și te obligă să te proiectezi în poveste pornind de la întrebarea „Oare eu ce aș face în situația asta?” Pe de altă parte, are momente în care alunecă în clișeu sau forțează povestea în notă tezistă, de unde și criticile care i-au fost aduse. Nu sunt multe și autoarea reușește să le salveze pe câteva la timp. Închizi cartea respirând ușurat. Finalul e cel mai bun dintre cele posibile (poate prea bun?).

Dumnezeu: O istorie umană de Reza Aslan e cartea de non-ficțiune a lunii aprilie. Reza Aslan își păstrează luciditatea din Zelotul demonstrând modul în care, de când se știe, omul l-a creat pe Dumnezeu după chipul și asemănarea sa. Aslan e genul de credincios pe care îl citesc cu plăcere pentru că nu încearcă să mă convingă să merg pe calea „cea dreaptă”. De fapt, așa cum menționează și el încă de la începutul cărții, investigația lui nu este o pledoarie pentru a crede sau a nu crede, ci o încercare de a înțelege originile impulsului religios și modul în care umanitatea și-a definit zeii. O carte de avut în biblioteca și de folosit ca antidot pentru discursul înveninat și belicos al bisericii.

De la Black Button Books am citit luna aceasta 2 cărți: Va veni focul de James Baldwin și Cele mai bune texte noi despre California. Baldwin e la nivelul de elocință și rafinament cu care m-a obișnuit, modul în care te face să înțelegi ce înseamnă discriminarea rasială ar trebui luat ca exemplu pentru facilitarea înțelegerii acestor aspecte de către noile generații. Va veni focul e un text mereu actual. L-aș face lectură obligatorie în licee.

Antologia Freeman cu cele mai bune texte noi despre California este un exercițiu necesar de descoperire a „celuilalt”, a unei Americi așa cum nu o vedem în filmele comerciale și în cărțile construite după șablon. Sunt atât de multe voci fascinante și experiențe destabilizante în ea, încât ar fi păcat să nu vă faceți timp să ieșiți din zona de confort și să vă permiteți să fiți zdruncinați.

Ultimele 2 zile ale lui aprilie au fost și ele cu bucurie. Am citit Iarna de Ali Smith și am descoperit o scriitoare cu o viziune proaspătă asupra lumii și tehnicii narative și, pentru că din lecturile lui martie rămăsesem cu fascinația pentru Javier Marias și a lui Berta Isla, am luat din bibliotecă Romanul Oxfordului și i-am consolidat lui Marias piedestalul pe care îl așezasem.

Pentru luna care abia a început, parcă mi-a fost nițel teamă să îmi fac planuri de lectură. Aștept Creionul de tâmplărie de Cărtărescu, aș vrea să citesc mai mult în engleză (am un raft întreg care mă așteaptă și câteva cărți interesante pe Kindle) și mai multă non-ficțiune. Rămâne de văzut ce voi reuși.

Mă despart de voi cu un gând al lui Orhan Pamuk. L-am descoperit deschizând în dimineața asta cartea sa de eseuri Alte culori:

„Ca să fiu fericit, trebuie să-mi fac în fiecare zi câte puțin de lucru cu literatura.”

Fiți fericiți. Citiți.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s