Citite

Lecturile lui iunie sau încercări de ieșire din durere

Cărțile au fost întotdeauna pentru mine mai mult decât o modalitate de petrecere a timpului liber. Au fost (adesea) singurul mod de a trăi și rațiune de a funcționa. Am știut întotdeauna că mă vor ajuta să trec peste cele mai grele momente, dar am descoperit de curând că nici măcar ele nu pot alina o suferință acută.

Pe 24 mai l-am pierdut pe Tata. Cel datorită căruia am ajuns să iubesc cărțile cu o asemenea pasiune, cel a cărui minte fascinantă și diversitate a intereselor au fost întotdeauna pentru mine motive să îmi cultiv spiritul pentru a deveni cea mai bună variantă a mea. Așa că mai a fost despre tăcere. Literele mi-au jucat în față, n-am reținut aproape nimic din ce am citit, am plutit și m-am târât prin zile și cărți fără să înțeleg mare lucru, in afară de limbajul durerii acute.

Treptat am început să învăț să trăiesc cu pierderea. Detaliile zilelor grele nu s-au estompat încă, dar mintea le-a așezat într-un sertar pe care îl ocolesc conștient atunci când mă nimeresc pe lângă el. Cărțile mă ajută din nou, am reînceput să înțeleg ce citesc, deși nu sunt convinsă că am aceeași acuitate în lectură ca înainte. Parcă totul e filtrat, găsesc în toate detalii care rezonează cu ceva din ce am trăit, cu ceva ce îmi aduce aminte de el.

E foarte probabil ca modul în care am perceput lecturile lunii iunie să nu-mi fie cel caracteristic. Mă uit pe Goodreads și văd că am dat multor cărți 4 stele, nu am niciuna de mai puțin de 3. Mi s-a tocit spiritul critic? Nu știu.

În iunie, parcă mai mult decât oricând, am citit ca să trăiesc, să simt că exist și ca să ocolesc „sertarele”. Au fost 15 cărți. 15 ieșiri din mine și tot atâtea reîntoarceri.

Am recitit, pentru discuția cu prietenele mele, Învățare de Tara Westover (pe care o citisem în ianuarie). Mi-a lăsat aceeași impresie puternică, de lectură formatoare, care rupe inerții de percepție și modifică atitudini. Tot 5 stele i-am dat.

A urmat Poveste pentru Maria de Ioana Bâldea Constantinescu, o carte duioasă și luminoasă (exact ce îmi trebuia), care m-a făcut să plâng și să râd, să pun deoparte sentimentele de vinovăție pe care le am față de Ioana mea și Andreiul meu. O carte pansament. 4 stele pe Goodreads.

Am terminat apoi o carte începută în mai, Cum să prinzi o cârtiță și să te regăsești în natură de Marc Hamer. A fost ca o vacanță la munte, cu liniște și echilibru, cu drag de natură și animale, o doză benefică de escapism și câteva lecții utile pentru finalul vieții (la care cuget intens, având în vedere contextul). 4 stele pe Goodreads.

Am citit apoi Cărăbușii de Jo Nesbo pentru clubul Trei. O carte polițistă care mi-a „spălat” creierul și căreia i-am dat 4 stelepe Goodreads, deși nu sunt convinsă că le merita. Poate am rămas sub influența lansării Macbeth de la Humanitas când Jo Nesbo mi-a lăsat o impresie foarte bună.

Ingerul istoriei de Rabih Alameddine mă aștepta de ceva vreme. Citisem Femeia de hârtie de 2 ori, mă așteptam la o carte bună, dar a fost mai mult de atât. Anca, prietena mea mi-a recomandat-o și a avut dreptate. Mi-a adus alinare în durere (pentru că Moartea nu e doar un personaj în carte), m-a ajutat să pun suferința în perspectivă. Da, am citit-o mai mult cu sufletul decât cu mintea, dar nu îmi pare rău. O să vină și vremea exercițiului critic pe marginea ei, dar nu acum. 5 stele pe Goodreads.

Ministerul fericirii supreme de Arundhati Roy a fost o lectură provocatoare, cel puțin la fel de dificilă la Dumnezeul lucrurilor mărunte, dacă nu mai greu de digerat din cauza detaliilor politice și istorice pe care le-am parcurs mai degrabă pe pilot automat. Îmi mărturisesc ignoranța în ceea ce privește înțelegerea acestui strat al romanului, fără ca ea să mă împiedice să apreciez calitatea scriiturii. O carte de reluat și al cărei context istoric merită documentat în prealabil. 4 stele pe Goodreads.

Despre Melancolia de Mircea Cărtărescu pot să vă spun că a fost ca o întoarcere în timp. Nu cunosc vreun scriitor român care să aibă forța imaginației sale, puterea extraordinară de a reda în cuvinte proiecții fantastice ale unei minți cu adevărat fascinante. În Melancolia sunt reimaginate teme recurente ale literaturii sale, textele sunt adevărate exerciții de măiestrie literară care te năucesc, desfac în bucăți și te reasamblează emoțional așa cum numai experiențele transformatoare ale vieții o pot face. Mult timp după ce ai citit rămâi bântuit. Ce poți cere mai mult de la literatură? 5 stele pe Goodreads.

În căutarea unui drum de ieșire din durere, am citit un SF. Tocmai pentru că le evit de mult timp, tocmai pentru că palidele încercări de a mă apropia de genul ăsta în ultimii ani s-au soldat cu eșec, am luat în mână Problema celor 3 corpuri de Liu Cixin. A fost o decizie bună. Cartea derapează doar foarte puțin spre final, în rest este un exemplu bun de hard SF după lectura căruia rămâi cu idei valoroase și cu apetitul pentru mai mult. 4 stele pe Goodreads.

Între ei. Amintiri despre părinții mei de Richard Ford a fost o lectură necesară. Echilibrată emoțional și remarcabil de bine scrisă, am citit-o într-o după-amiază la plajă și am încheiat-o cu ochii împăienjeniți de lacrimi. Mi-a adus o suferință bună, eliberatoare. 4 stele pe Goodreads.

Tot în scurta vacanță la mare am terminat și Mythos de Stephen Fry. O începusem în mai, fără să o pot înțelege sau aprecia la justa valoare. E genul de carte pe care cred că ar citi-o cu delicii copiii de gimnaziu care nu au idee care e treaba cu miturile și de ce sunt ele importante. Am testat această ipoteză pe pre-adolescenta mea neliniștită. Efectiv o devorează. 4 stele pe Goodreads.

Cartea Reghinei de Ioana Nicolaie mă aștepta și ea in teancul de la Bookfest. Nu mi-am imaginat că poate scrie mai bine decât în Pelinul negru. M-am înșelat. E o carte incomodă care rămâne cu tine mult timp după ce ai reușit să-i „digeri” ultimele pagini. Personajul mi-a adus aminte de Păuna și copiii ei de Elena Iordache-Streinu, o carte pe nedrept necunoscută și necitită la noi. 5 stele pe Goodreads.

În „teancul” virtual de cărți de pe Kindle aveam de ceva vreme Rules of civility de Amor Towles. O luasem dinainte să citesc Un gentleman la Moscova. Este prima carte a autorului și recunoști în ea tiparele de gândire, obsesiile auctoriale, pasiunile pentru detalii și frazele atent lucrate din a doua carte, mult mai cunoscută și mai apreciată. A fost o lectură relaxantă, de calitate, motiv de 4 stele pe Goodreads.

Fiul lui Iisus de Denis Johnson este mai mult decât o colecție de povestiri despre drogați, dependență și umanitate în cele mai degradante ipostaze. Este un exercițiu de lectură eliberatoare de prejudecăți, o oglindă către lumi doar aparent paralele, o lecție despre acceptare necondiționată. La nivelul cărților „altfel” cu care m-au obișnuit fetele de la Black Button Books. 4 stele pe Goodreads.

Sistemul periodic al elementelor de Primo Levi a fost încă o încercare de ieșire din labirintul durerii. E despre chimie și viață, despre amintiri care vindecă și despre mintea unui scriitor adânc încercat. Te ajută să-ți pui propriile experiențe în perspectivă, te obligă (și e bine că o face) să vezi altfel, să nu mai simți „monstruos”, să te împaci cu tine și cu lumea. 5 stele pe Goodreads

Ultima, dar nu cea din urmă carte a lunii iunie, a fost Bookworm: A Memoir of Childhood Reading de Lucy Mangan. Și ea e una din cărțile începute în primele zile ale lunii mai, când universul meu era încă ordonat și previzibil… Bookworm pare o carte despre pasiunea pentru citit, despre lecturile unei copilării americane în anii 80, dar este mult mai mult de atât. Lucy Mangan are fie o memorie fascinantă, fie jurnale detaliate care o ajută să își amintească toate cărțile care i-au trecut prin mâini de la vârste fragede (4 ani) până la 16 ani când a făcut trecerea către lecturile maturității. În Bookworm descoperi nu doar ce a citit și la ce vârstă (are liste detaliate la final cu cărți pentru fiecare etapă), ci și cum a ajuns la cărțile respective și cum au marcat-o poveștile și personajele. O carte absolut necesară, cred eu, pentru părinții care vor să educe dragostea de lectură la copiii lor, pentru cei care traduc la noi cărți pentru copii, pentru oricine vrea să înțeleagă cum percepe un copil ceea ce citește și cum îl va marca pentru tot restul vieții. 5 stele pe Goodreads.

Cu fiecare carte citită și cu fiecare zi de 1 care vine, mă depărtez de pierdere și viața mă obligă să-mi reinventez realitatea. E un exercițiu conștient acum, dar va deveni curând a doua natură. Mă bazez pe asta.

Reclame

5 gânduri despre „Lecturile lui iunie sau încercări de ieșire din durere

  1. Îmi pare tare rău pentru pierderea ta. Îți doresc multă putere.

    Mulțumesc pentru lista de cărți, pentru mine toate titlurile sunt noi și par foarte interesante.

  2. Într un cotidian guvernat de agitație, uitasem ca exista oameni care citesc. Mulțumesc ca mi ai reamintit ca ne dam singuri ritmul. Condoleanțe și multa putere înainte.

  3. Condoleante cu intarziere, tot pe 24 mai l-am pierdut si eu pe tata….atât de bine m-am regăsit in acest articol…
    Multumesc pentru recomandari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s