Citesc acum

Scurtă istorie a șapte crime – Marlon James (Litera, 2016)

Sunt cărți pe care simt nevoia să le citesc cu creionul în mână, asigurându-mă că mi-am făcut „lecțiile” înainte. Lectura se cere dublată de un proces de cercetare și de informare, în ultimă instanță de învățare. Mi se întâmplă asta mai ales când e vorba de cărți cu teme istorice și/sau politice sau, în general, de cele care tratează subiecte pe care în mod firesc le-aș fi evitat.

Cartea lui Marlon James – Scurtă istorie a șapte crime (Litera, 2016) se dovedește a fi, pentru mine, o astfel de piatră de încercare. Coperta 4 nu pregătește cititorul pentru structura complexă, stratificată a narațiunii, dar îl ajută să se poziționeze în timpul istoric al evenimentelor și să se raporteze la „poveste” din perspectiva corectă.

„Pe 3 decembrie 1976, in perioada preliminara alegerilor generale din Jamaica si cu doua zile inainte ca Bob Marley sa apara in concertul pentru pace Zambeste, Jamaica!, menit sa atenueze tensiunile politice din Kingston, sapte indivizi inarmati au luat cu asalt locuinta cantaretului. In atac au fost raniti Marley, sotia sa si impresarul lui, plus cateva alte persoane. Vinovatii nu au fost prinsi si ancheta oficiala a ramas prea putin transparenta, dar pe strazile capitalei jamaicane sangerosul eveniment a capatat, cu timpul, proportii aproape mitice.

Scurta istorie a sapte crime este o explorare in profunzime a acelei perioade instabile si primejdioase din istoria Jamaicai si a urmarilor sale pe termen lung. Marlon James plasmuieste cu maiestrie cronica vietii unui sir intreg de personaje memorabile — asasini profesionisti, lorzi ai drogurilor, jurnalisti, prostituate, agenti CIA —, pe parcursul a treizeci de ani si traversand mai multe continente, pentru a le reuni destinele in Jamaica anilor ‘90, radical schimbata. Palpitant si inventiv, ambitios si irezistibil, Scurta istorie a sapte crime este unul dintre cele mai fascinante si remarcabile romane ale secolului XXI.”

Citind cartea am simțit nevoia de mai multe informații, atât despre subiect, cât și despre viziunea autorului. Le împărtășesc în rândurile de mai jos celor care se încumetă să o citească:

  • Bob Marley devenise la momentul respectiv o personalitate cunoscută la nivel internațional, pe „imaginea” căruia se luptau cele două partide politice al căror război măcina țara în profunzime;
  • Cântărețul (așa cum este denumit simbolic în carte) și-a dorit un concert pe teren neutru (distanțându-se în momentul acela de susținerea pe care o arătase, cu câțiva ani în urmă, partidului PNP care conducea la momentul atentatului țara);
  • L-a deranjat faptul că, într-un mod manipulator și perfid, autoritățile au decis mutarea datei alegerilor pentru a coincide cu ziua concertului;
  • Deși afirmații de genul „You have to share. I don’t care if it sounds political or whatever it is, but people have to share” l-ar putea face să pară „socialist”, poziția lui Bob Marley nu poate fi rezumată prin apelul la o culoare politică;
  • La 10 ani de la ieșirea de sub dominația britanică, insula devenise un teren de război al bandelor, legea armelor era, adesea, singura care se făcea auzită și simțită, oamenii erau din ce în ce mai disperați și mai violenți;
  • Nu exista niciun fel de infrastructură, supermarketurile „vindeau aer”, în vreme ce, pe de altă parte, muzica și creativitatea păreau să se dezvolte din abundență;
  • Bob Marley a dorit să facă din casa sa din Kensington un teren neutru și sigur, unde cei amenințați de oricare din părțile aflate în război să se poată detașa de conflict;
  • albumul Exodus este în totalitate un produs al evenimentelor traumatice care au avut loc în perioada respectivă;
  • amestectul de frumusește și oroare era ceva obișnuit la momentul acela și a dat culoare și intensitate muzicii sale (ca cititor, simt că același amestec de frumusețe și oroare se regăsește și în cartea lui Marlon James).

img_6455În interviul pe care l-a acordat site-ului Telegraph, autorul subliniază câteva aspecte care ajută la înțelegerea mesajului cărții:

  • Nu și-a dorit să transforme povestea într-o „pornografie a violenței”, dar violența a fost absolut necesară pentru a evoca perioada respectivă;
  • Fiecare din personajele sale este adus la viață prin intermediul dorințelor, dimensiunilor și contradicțiilor de care dă dovadă;
  • Amintirile personale din epocă (la momentul acela autorul avea 6 ani, dar își aduce aminte de tulburarea părinților) au fost importante pentru redarea atmosferei de teroare: „Marley was untouchable, so if he could be shot, anybody could be shot.” „There was a sense that anything could happen.”
  • Faulkner, cu cartea sa „As I Lay Dying”, este scriitorul care a exercitat cea mai mare influență asupra lui Marlon James, dar autorul își mărturisește, în egală măsură, pasiunea pentru tragedia greacă, pentru modul în care eroii greci sunt mai umani decât cei din oricare altă mitologie, tocmai datorită defectelor și greșelilor lor;
  • Ca homosexual într-o țară în care homofobia este lege, autorul a simțit că doar scriind poate găsi o cale de evadare din prezent;
  • A ales să scrie despre Bob Marley pentru că s-a dovedit a fi un personaj profund controversat pentru generația părinților săi (prima clasă de jamaicani educați după ieșirea de sub dominația britanică);
  • Adevărații dușmani ai lui Marley, spune Marlon James, erau „mai negri decât el”, o afirmație care nu are cum să nu tulbure și să nu dea de gândit.

Citesc Marlon James – Scurtă istorie a șapte crime. Nu e scurtă și am senzația că, dacă aș număra, ar ieși la socoteală mai mult de 7 crime. Nu e lectură relaxantă de weekend, e genul de carte care te obligă să fii prezent. „Ușile” pe care ți le deschide nu duc către o lume echilibrată și catharsis-ul nu prea are șanse să se instaleze. Pe de altă parte, marele avantaj al acestui gen de carte este că, deși poate să nu îți placă, îți ridică întrebări și impune teme de gândire.

De exemplu, una din aceste teme de gândire pentru mine acum este ce s-a întâmplat, după retragerea imperiului britanic din colonii. Care au fost similitudinile la nivel de viață socială, culturală, politică în țările devenite independente. Care a fost moștenirea britanică și către ce le-a împins ea? E clar, trebuie să reiau documentarea. 🙂

Dacă aveți răbdare, vă recomand articolele din care am scos ideile de mai sus:

Dread, beat and blood

Marlon James interview: ‘I didn’t want to fall into a pornography of violence’

Și, să nu uit, concertul lui Bob Marley de pe 5 decembrie 1976. A cântat la 2 zile după ce a fost împușcat:

 

 

 

Save

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s