Citite

Oliver Sacks – dincolo de mișcare

Oliver Sacks, renumitul neurolog britanic care s-a stins din viață anul trecut, este cunoscut publicului larg datorită cărților sale care, deși relatează cazuri din sfera medicală, par rupte dintr-o fascinantă lume a ficțiunii autentice și neașteptate.

În mișcare este autobiografia scrisă de Oliver Sacks în apropierea finalului anunțat al vieții, una din cărțile care, odată ce le-ai citit, te obligă să te uiți la tine și la viața pe care o duci nu doar cu un ochi critic ci, mai cu seamă, cu conștiința faptului că niciuna din zilele vieților noastre nu este un dat, ci trebuie câștigata prin curaj și provocarea propriilor limite (fizice dar și intelectuale).

Printre primele revelații pe care le-am avut citind cartea a fost cea legată de modestia și timiditatea uneia dintre cele mai remarcabile minți cu care am avut privilegiul de a fi contemporani. Neurologul ale cărui cărți au schimbat, pe de o parte, percepția publicului larg despre afecțiunile creierului, dar au zguduit și practicile medicale din domeniu, a fost o persoană de un bun-simț împins la extrem, cu un talent înnăscut (sau, am putea spune, moștenit) de povestitor și o dragoste enormă față de oameni (a se citi pacienți, profesori, prieteni etc) și lume/univers în general.

Cartea abundă de portrete ale celor care îi marchează existența, de la cele ale părinților (ambii doctori recunoscuți în comunitățile lor), la rude (mătușa Birdie și mătușa Lennie, Michael – fratele bolnav de schizofrenie), prieteni sau mentori (Jonathan și Eric din adolescență, Kalman – logicianul de la Oxford, Kremen și Gilliatt – profesori, modele, Levin și Feinstein, Carol Burnett – colegă și prietenă, poetul Thom Gunn – cel a cărui poezie dă și titlul volumului autobiografic, Mac și Howard – camionagiul și prietenul lui retardat, Jim și Kathy, Richard Selig – cel de care s-a îndrăgostit prima oară, Mel – prietenul pe care l-a iubit și de care s-a „vindecat” doar cu droguri, Karl – regizorul german cu care a trăit o poveste de dragoste la Paris, doctorul Shengold – psihanalistul cu care s-a văzut de 2 ori pe săptămână timp de 50 de ani, de la momentul în care a reușit să renunțe la droguri, Auden – scriitorul care l-a lăudat pentru Revenirea la viață considerând-o o capodoperă, Billy – scriitor, cel care îi înseninează ultimii ani ai vieții oferindu-i ceea ce i-a lipsit întotdeauna: o viață normală de cuplu), studenți (Jonathan – studentul stagiar care a devenit un doctor eminent), pacienți (John și Michael – frații cu autism, Steve „Păpădie”, John – pacientul cu sindromul Tourette)… și lista poate continua.

Prin prisma tuturor portretelor de mai sus, reale prin detalii minuscule redate până la limita palpabilului, cartea îmi pare un uriaș joc cu oglinzi, modul în care se poziționează față de cei cu care intră în contact pe tot parcursul vieții dând măsura profundei umanități și caracterului admirabil al celui care a fost Oliver Sacks.

De la discuția revelatoare pe care o are cu tatăl său înainte de plecarea la facultate (fusese admis la Oxford), privind orientarea sa clar homosexuală, și cuvintele grele pe care i le aruncă mama sa ca urmare a acestei vești: „Ești o spurcăciune. Mai bine nu te-aș fi născut.”, cartea ni-l dezvăluie pe Oliver Sacks cu o sinceritate dezarmantă și într-un limbaj de o modestie demnă de emulat.

FullSizeRender(2)„N-am avut niciodată prea multă încredere în mine din punct de vedere intelectual, deși lumea mă considera strălucit.” este doar unul din sutele de gânduri pe care Olivers Sacks ni le împărtășește la finalul unei vieți al cărei sens devine mai clar cu fiecare pagină citită.

Parcurgem, alături de el, drumurile Americii pe motocicletă, înotăm în ape adânci și periculoase (la propriu), facem bodysurfing și ne accidentăm riscând să ne pierdem viața, ne întâlnim pe munte, în Norvegia, cu taurul monstruos, suferim din dragoste și ne bucurăm de puținele momente când ne putem manifesta sentimentele.

În paralel cu tot acest periplu fizic, ajungem să fim și noi fascinați de modul în care funcționează creierul uman, de matematică, de iluzii optice și de munca în laborator, de cărți vechi de neurologie (pentru că „gândirea mea e structurată narativ și istoric„), de pacienți și de poveștile lor, pendulând în permanență între implicare și timiditate.

În egală măsură, îi suntem alături când trece prin perioadele de dezamăgire (din viața personală sau profesională), când face abuz de droguri și își descoperă limitele, când suferă din cauza accidentelor (și, prin propria suferință, descoperă noi zone ale creierului pe care își propune să le sondeze), când publică prima carte și se simte, în sfârșit, „fericit și chiar binecuvântat”.

Din toată paleta de relații despre care Sacks ne vorbește în carte, cea cu părinții săi rămâne emblematică, indiferent că vorbim despre om, doctor sau scriitor.

Fără îndoială, de la părinți a moștenit Sacks calitățile remarcabile de povestitor dar și deschiderea către ceilalți, extraordinara disponibilitate de a-și dărui timpul și energia pacienților și celor din jur (tatăl său, medic de familie, a continuat să consulte pacienți la domiciliul lor până la 94 de ani, fiind un „povestitor minunat”, ca și mama).

„Moartea mamei a fost cea mai grea pierdere din viața mea – pierderea celei mai profunde și, într-un fel, a celei mai autentice relații din viața mea.” este una din declarațiile prin care Sacks reușește să traseze încă o tușă în fascinantul auto-portret pe care și-l „desenează”.

Cu o superbă capacitate de a iubi și de a ierta, bine-cunoscutul neurolog și-a dus existența retras, evitând lumina reflectoarelor, preocupat să facă lucruri pentru ceilalți și nu să fie văzut făcând. Citind mărturisirea lui: „Nu-mi venea ușor să cred că cineva ținea la mine; ba uneori nu mi-am dat seama pesemne nici cât de mult țineau la mine părinții mei.„, începem să înțelegem cum, în pofida entuziasmului și energiei adesea debordante, Sacks a experimentat un soi de paralizie care aduce aminte de poveștile pacienților săi: „(…) să fi fost oare această lipsă imaginară de afecțiune din partea celorlalți o proiecție a ceva din mine însumi care lipsea sau era paralizat?”

În plus, de parcă toate „vămile” prin care a fost nevoit să treacă de-a lungul vieții nu ar fi fost suficiente, lui Oliver Sacks îi este dată și experiența diagnosticului de cancer care, departe de a-l face să-și încetinească ritmul vieții sau să trăiască în spaimă, îi oferă ocazia unui „experiment cu sau pe mine însumi„. Prin această dedublare, luptă cu frica de moarte, cu deznădejea și capătă putere pentru încercările care vin: operația la picior, sciatica, diagnosticul final și inevitabil.

Dincolo de izbăvirea prin scris, la vârstă târzie și aproape în ultimul ceas, marelui umanist care și-a trăit cea mai mare parte a vieții în singurătate „aproape monastică” îi este dată împlinirea prin dragoste, „un dar minunat și neașteptat la vârsta mea înaintată, după o viață întreagă în care am stat la distanță.”

Citind cartea, am avut de multe ori senzația că, odată stabilite datele remarcabile ale caracterului său, Sacks nu mă mai poate surprinde. Și totuși, am continuat, cu fiecare nou episod relatat, să mă bucur și să mă înclin în fața extraordinarului său curaj, disponibilității pentru risc și vietii trăite la limită și, adesea, fără limite.

Prin varietatea și profunzimea preocupărilor, el rămâne un adevărat exemplu de spirit renascentist. Prin dinamismul extrem (atât la nivel fizic cât și la nivel psihic), îmi pare că își câștigă eternitatea, anulând practic dispariția sa fizică, altminteri inevitabilă:

„În cazul cel mai rău, ești în mișcare; în cel mai bun,

Fără s-atingi vreun absolut, unde să te odihnești,

Ajungi tot mai aproape fără să te oprești.”

Cărți de Oliver Sacks traduse (la Humanitas): Revenirea la viață, Un picior de sprijin, Ochiul minții, Văzând glasuri, Omul care își confunda soția cu o pălărie și Muzicofilia.

Anunțuri

2 gânduri despre „Oliver Sacks – dincolo de mișcare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s