Citite

Brahms și lupii

Întoarcerea la Salem de Helene Grimaud pare să fie, cel puțin în primele pagini, o carte autobiografică. Scriitoarea (și pianista) se află la Hamburg, repetă Concertul nr. 2 de Brahms și, obosită de „complicații ritmice nesfârșite, zbateri complexe între acorduri masive și mari disonanțe”, pleacă să se plimbe pe străzile orașului în căutarea câtorva momente de relaxare.

Cartierul pustiu în care o poartă pașii și anticariatul a cărui ușă o deschide nu „rimează” deloc cu spiritul locului și anunță o potențială ruptură în logica narațiunii autobiografice. Momentele care urmează: descoperirea unui manuscris vechi (care conține partituri, fragmente de jurnal și picturi), experiența din fața oglinzii care i-a aparținut lui Lewis Carroll (vă mai aduceți aminte de Alice prin oglindă?) și în care scriitoarea întrevede un peisaj în completă neconcordanță cu ce ar fi trebuit aceasta să reflecte, precum și, ulterior, primirea cheiței de aur în dar de la fetița din anticariat stabilesc regulile întregii cărți. De fapt, ideea de disonanță din muzica lui Brahms (prin care Helene Grimaud își explică pauza de la repetiții) îmi pare, în sine, o cheie de citire a întregii cărți. Așa după cum aceste elemente intră în disonanță cu restul decorului (cartierul se află în apropierea portului și e puțin probabil ca un anticariat să aibă succes într-o astfel de zonă), cartea este presărată de ruperi de ritm, de aglomerări de idei care scot cititorul din zona de confort și, în fond, susțin mesajul într-un mod original și remarcabil.

Pe tot parcursul cărții, cele două fire narative: autobiografia și narațiunea fantastică se derulează în paralel și, pe alocuri, se întrepătrund. Aflăm, pe de o parte, despre nevoia scriitoarei de a reveni la lucrurile esențiale (muzica este și pentru ea o modalitate de a intra în consonanță cu natura, cu echilibrul atât de fragil al universului în care trăim) care se transcrie într-o preocupare permanentă pentru tot ceea ce înseamnă ecosistem, pentru supraviețuirea speciilor pe cale de dispariție (de unde și inițiativa ei de a crea la Salem, în Statele Unite, un centru special pentru protejarea lupilor).

Helene Grimaud suferă autentic (exact ca atunci când cântă) citind despre atrocitățile comise de oameni: un sfert din fauna mondială a dispărut în ultimii 35 ani, „în fiecare an, din vina omului, una din 100 de specii de animale se stinge pe veci”. Dincolo de extraordinara ei capacitatea de a rezona cu aspecte pe care puțini dintre noi le consideră relevante pentru viața zilnică, scriitoarea are și marele privilegiu de a înțelege nemijlocit această dramă a planetei, prin intermediul muzicii pe care o intepretează.

Găsește manuscrisul cu fragmentele scrise de Johannes Brahms (sub pseudonim) exact atunci când avea mai multă nevoie de el. Narațiunea fantastică o ajută să vizualizeze nu doar imaginile din „spatele” muzicii lui Brahms (recunoscut pentru natura sa anti-socială, pentru nevoia sa de retragere din vizorul lumii și de parcurgere a unor spații deschise, aproape primordiale), ci și modul în care cruzimea oamenilor agresează și distruge definitiv Grădina Edenului din care, de fapt, ne alungăm singuri prin răutate și lipsă de respect față de regulile nescrise ale naturii (dar pe care presupusele vrăjitoare arse pe rug în Salem-ul secolului XVII le cunoșteau și le respectau.)

Helene Grimaud vorbește despre acea partitură universală pe care au presimțit-o, într-o formă sau alta, mulți compozitori celebri (de ascultat: Simfonia a V-a de Beethoven). Astfel, dacă trăim cu convingerea că „întreaga creațiune interpretează o muzică anume, care o ține în viață și o ajută să se autogenereze”, muțenia naturii, a regnului vegetal și animal nu poate însemna decât sinucidere asumată. Aceasta îmi pare să fie modalitatea de interpretare a ținutului ciudat pe care îl descoperă cel al cărui jurnal îl citește Helene Grimaud. Acea întindere de pământ în care arborele respiră precum un plâmăn ciclopic este coborâtă într-o liniște apăsătoare ce anunță, împreună cu mirosul de putrefacție și transformarea aerului în gaz acid, disoluția vieții pe pământ.

Pianista scrie așa cum interpretează: profund emoțional, olfactiv, romantic, ca o ardere imposibil de conținut. Afară plouă diluvian în vreme ce manuscrisul vechi își deschide secretele în fața ei, obiectele pe care pune mâna îi sunt scoase în cale de destin (de fapt, cartea este presărată de „coincidențe” care numai coincidențe nu sunt), Brahms (sau Karl Wirth, pseudonimul compozitorului când scrie) rătăcește „căutând alinare pentru cruzimea acestei lumi” etc. Astfel, chiar dacă pe alocuri trecerea de la fantastic la autobiografic, de la timpul narațunii la drama concretă a ecosistemelor este ușor forțată, nu poți să rămâi impasibil la pledoaria pe care o face.

Ca și Brahms, Helene Grimaud are periodic nevoie de retrageri din lume (poate că și din cauza asta am rezonat atât de mult cu ea). În afara muzicii care îi oferă zilnic acces nemijlocit la fragmente din partitura universală, revenirea la Salem, la lupii ei, o ajută să se regăsească și să simtă că face ceva semnificativ pentru planetă.

Astfel, cartea e departe de a fi o capodoperă literară, dar pe mine m-a fermecat prin trăire și prin asumarea până la capăt a unui sistem de valori greu de susținut în societatea în care trăim.

Cu lupii (care se spune că au capacitatea de a feri planeta de agresiunea oamenilor) și cu muzica lui Brahms, Helene Grimaud m-a adus mai aproape cu câțiva pași de ceea ce ar trebui să fie o viață conștientă și în rezonanță cu ritmurile naturii în care ne este îngăduit să trăim. Pentru asta îi râmăn profund recunoscătoare și… îi mulțumesc cu plecăciune.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s