Citite

Săptămâna Helene Grimaud

Pentru mine, săptămâna care a trecut a stat sub semnul lui Helene Grimaud. Întâmplător (sau nu :-)) citisem despre lansarea cărții ei la Polirom a doua zi după ce ascultasem concertul pentru pian de Ravel în interpretarea ei.

 

Am plecat ușor dezamăgită de la Diverta în ziua aceea pentru că nu am găsit cartea pe care o doream. Dar nu am plecat cu mâna goală (ar fi greu să plec așa dintr-o librărie). Am găsit Întoarcere la Salem, tot de Helene Grimaud, așa că gustul amar de a nu fi găsit exact ce căutam a dispărut foarte repede, din ce în ce mai repede din momentul în care am început să o citesc.

La interpretarea concertului de Ravel nu ajunsesem întâmplător. Citisem interviul pe care Marius Constantinescu i-l luase în 2011, când participase la Festivalul Enescu cu Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Brahms (de pus și acesta pe lista de audiții, dar despre asta vă promit să scriu în alt post). Știam că pune mare preț pe căldura și autenticitatea publicului și aflasem (înainte să o văd cântând) că interpretează „cu fiecare mușchi al feței”, că pentru ea Bach este „păinea zilnică a oricărui pianist”, în vreme ce Brahms este „untul”, dar chiar și așa nu cred că eram pregătită pentru impactul pe care interpretarea concertului de Ravel și cartea Întoarcere la Salem urmau să o aibă asupra mea.

Fiind o novice în ale muzicii clasice, interpretarea lui Helene Grimaud este în clipa de față de referință pentru tot ceea ce plănuiesc să mai ascult. În egală măsură însă, pentru a-mi păstra spiritul necondiționat, îmi propun să fac exercițiul de a o pune deoparte și de a asculta orice altă interpretare a aceluiași concert cu mintea deschisă (rămâne de văzut dacă voi reuși).

Pe de altă parte, când este vorba de carte, lucrurile se complică puțin. Dar, despre asta, în post-ul viitor.

Ca să nu existe nicio urmă de îndoială, sunt o începătoare în ceea ce privește muzica clasică (și sunt așa de când m-am dumirit ce bogăție de trăiri ascunde, adică de prin anii copilăriei). Intuiam cât de multe lucruri nu știu, dar citind PressPass de Marius Constantinescu, umilința mea a crescut. Din fericire, nu a crescut doar umilința ci și entuziasmul pentru ceva ce, sincer vorbind, abandonasem de ceva vreme din cauza senzației că mi-ar consuma prea mult timp, că mi-ar solicita prea multe energii pe care, câtiva ani de acum înainte, nu credeam că i le pot pune la dispoziție.

Ca în orice alt lucru însă, era vorba și aici de organizare și prioritizare. Așa se face că am ajuns la concertul de Ravel și la Helene Grimaud pentru că mi-am propus să îmi organizez timpul (și energiile) pentru a asculta muzică clasică zilnic… și sistematic.

Anunțuri

Un gând despre „Săptămâna Helene Grimaud

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s