Trăite

Suflet gripat

Sau nu stiu cum sa ii spun. De fapt e o stare de greu si de impiedicare. Oricat de mult mi-as propune sa imi imaginez ca zilele in care nu stiu incotro sa o apuc pentru ca nu stiu unde vreau sa ajung nu sunt decat accidente trecatoare, atunci cand se aduna prea multe astfel de „derapaje” ajung sa am senzatia asta de suflet… gripat.

Deci azi nu stiu, dar nu stiam nici ieri si daca ma gandesc bine nici acum vreo saptamana nu imi era foarte clar unde si de ce ma duc. Imi fac insa treaba pentru ca asa e firesc, asa se asteapta lumea de la mine si, de ce sa nu recunosc, mi-ar fi rusine sa nu o fac, de mine si de ceilalti.

Recunosc insa acum ca nu stiu, iar momentele cand mi se pare ca merg bine cred ca sunt mai degraba momentele cand nu mi-am pus suficient de serios intrebarea: bine spre ce sau macar cum?

Ba mint, de fapt am cateva certitudini. Le gasesc de cele mai multe ori la capatul mainilor, al auzului, al ochilor si daca as deschide usa din spatele meu le-as auzi respiratia de somn si copilarie. Asadar, am un drum pe care stiu sigur ca trebuie sa merg, pe care vreau sa merg pentru ca imi place unde ma duce, oricat de mult trebuie sa ma straduiesc sa merg drept pe el si indiferent cat de greu imi este atunci cand imi e cel mai greu.

Si atunci iata ca mai am o dilema. De ce ma plang ca nu l-am gasit daca deja merg pe el si faptul ca sunt pe el ma ajuta si sa descopar „cum” e mai bine sa pasesc? Pentru ca nu stiu daca asta e singura „urma” pe care trebuie sa o las. Pentru ca nu i-am facut pentru mine, i-am facut pentru ei. La fel de adevarat este insa ca nici urma nu ar trebui sa o las pentru mine, ci pentru altii.

Asa e, am uitat sa spun asta. Sunt convinsa ca desi „unde” si „cum” conteaza, cel putin la fel de importanta este „amprenta”, ce ramane (despre cat ramane nici nu indraznesc sa incep sa ma gandesc). Ce las si cui?… si ce ar trebui sa (mai) fac ca sa las ce trebuie si cum trebuie?

Si, inainte de orice, de ce trebuie sa traiesc eu cu gandul asta greu ca trebuie sa las ceva… in urma? Cand o sa scap eu de gripa asta a sufletului?

Anunțuri

Un gând despre „Suflet gripat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s