Trăite

Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele…

Mă încearcă în fiecare zi… i-aş spune demonul indoielii, necuratul spaimei dar deja ar insemna că îi dau prea multă atenţie. Aşa că nu îi spun nicicum. Stă la capul patului şi îmi veghează fiecare trezire de peste noapte, fiecare gest cu care duc cana cu apă la gură peste zi… îmi vorbeşte, imi pune o groază de întrebări. Râde strâmb, hohotind a veşnicie.

De cele mai multe ori mă prefac că nu îl văd, că nu îl aud. Mi-e aşa de urât de el că-mi vine să-mi iau gândul şi să-l trimit într-o vacanţă cu mult soare şi apă şi linişte şi cărţi… şi mai ales cu mult somn. Dar dacă aş face asta i-aş da de ştire că a mai câştigat o bătălie… aşa că nu mă las.

Mă trezesc, beau apă şi îmi aşez a nu ştiu câta oară perna sub cap nu înainte de a mă fi uitat la ceas şi a-mi spune a nu ştiu câta oară că pot să mă vindec. Şi pentru că mi se mai întâmplă, destul de des în ultima vreme, să obosesc să îmi tot spun asta… aşez doar perna şi închid ochii cu o singură rugăciune: dă-mi, Doamne, 3 ore de somn… Amin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s