Trăite

Ochiul cu neliniste

Nu mai stiu ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare. De fapt, cred ca am ajuns deja in punctul acela indepartat pe care mi-l imaginam atunci cand ma gandeam ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare… si m-am oprit.

Am un ochi binecuvantat si unul plin de neliniste. Cand sunt cuminte si nu-l manii pe Cel de Sus, lumina se rasfrange in neliniste si o mai limpezeste. Prea adesea insa imi lipseste ceva.

Am adunat o desaga mare de dezamagiri, lupte, asteptari, proiectii si iluzii si am asezat-o undeva unde am crezut ca ochiul nu o mai vede si mintea nu o mai ajunge. Mi-am asezat mainile pe litere si mi-am pus singura intrebare care mai ramasese stinghera intr-un fund de raft. Si de atunci astept…

Nu s-a schimbat nimic. Dimineata am aceeasi rasuflare de pasare care a zburat toata noaptea, zilele le impletesc cu acelasi model si doar rareori imi fac curajul sa mai scap un fir si sa o iau de la alt capat.

Chiar daca am lumina, ma mai bantuie o teama… ca o sa ma trezesc intr-una din diminetile vietii mele si uitandu-ma la maini nu o sa mai stiu nici sa le asez si nici sa le mai impletesc. Si atunci, intr-un ochi, o sa fiu foarte, foarte trista.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s