Trăite

Ia-ma in brate, asculta-ma, iarta-ma

Ieri gasisem cuvintele potrivite… azi nu le mai am. In noaptea care a trecut m-am intunecat si m-am luminat de nenumarate ori aducandu-mi aminte de scrisul tau, de consistenta dura a lacrimilor pe care le-am plans citind scrisoarea, de izvorul de bine si de alean din cele patru litere ale semnaturii tale.

E atat de mare durerea absentei tale, incat nimic nu a putut sa o vindece de 27 de ani de cand te mai pot chema pe nume doar in suflet. E atat de intins pustiul plecarii tale, incat nimic nu a putut sa-l masoare in ratiune si sa-l coboare in trecut in toti anii astia. E atat de greu dorul de mangaierea ta, incat nicio alta alinare nu-l va putea vreodata vindeca.

Ma doare ca nu esti cum m-au durut toate durerile sufletului si trupului la un loc. Ma simt ciunga pentru ca de prea multa vreme nu te pot atinge,  schioapa pentru ca in niciuna din zilele vietii mele nu pot veni la tine si oarba pentru ca nu te pot vedea cu ochiul din afara. Ma simt muta pentru ca de prea multa vreme nu te mai pot chema si cocosata de toate cele grele pe care tu nu ma poti ajuta sa le duc.

Iarta-mi, draga mea draga, maruntimea gandului. Stiu ca plecarea e doar o iluzie a trupului nedreptatit, ca pustiul e o farsa a mintii in zilele de piatra, ca dorul vine din slabiciunea sufletului… dar acum si aici vreau sa pot spune fara sa-mi fie rusine de mine: „ia-ma in brate, strange-ma tare, asculta-ma” si tu sa ma iei in brate, sa ma strangi tare si sa ma asculti cat pentru toti cei 27 de ani in care a trebuit sa vorbesc cu tine in soapta.

Vezi, ti-am spus eu ca nu mai am cuvintele potrivite. Ieri nu vroiam sa iti cer nimic de fapt. Ti-as fi vorbit ca unei prietene. Azi insa m-am comportat ca un copil si tare mi-e ciuda sa nu te fi suparat, sa nu plangi si tu acolo pe unde esti de plansul meu, sa nu vrei si tu sa te iau in brate, sa te strang bine si sa te ascult cat pentru toti cei 27 de ani care au trecut si pentru cei care, cati va mai vrea Dumnezeu, or sa treaca …pana sa ne vedem din nou.

Anunțuri

8 gânduri despre „Ia-ma in brate, asculta-ma, iarta-ma

  1. Din pacate, dorul de mama nu se stinge niciodata. Si cred ca nici cel de tata, nici cel de toti pe care i-ai iubit cu adevarat si te-au parasit, voit sau nevoit…

    Sau poate se stinge cu dorul de fiica, ca intr-o stranie compensare a legilor firii. Poate ti-e mai putin dor de Ioana cea mare avand-o de mana pe Ioana cea mica…

  2. Mi-a patrus pana in inima fiecare litera din fiecare cuvant… Andreiuta mica are nevoie de tine acum…sa o imbratisezi, sa o strangi tare, sa o asculti si sa ii spui ca esti acolo cu ea mereu si ca tu ii oferi tot ce are nevoie, ca se poate baza pe tine….asa cum a facut-o 27 de ani.
    Sunteti minunate amandoua !
    Te pup !
    ( „slabiciunea sufletului” nu este decat o forma de mare curaj 😉 )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s