Trăite

La portile somnului

De ceva vreme nu mai cunosc drumul cel bun catre incaperile somnului. Ma abat mereu de la calea cu liniste aripi de gand si castele de imagini. Ma pierd in broderii de vis constient si nu mai stiu cum sa ma asez cuibarita in somnul indelung vindecator.

Somnul meu e doar o lunga calatorie dintr-o gara a tresarii in alta. Nici nu am pornit bine si ma opresc. Las cu greutate geamul si caut sa disting punctul de intalnire al grabei cu orizontul linistii, dar nu-l vad defel… nici inainte si nici inapoi. Urechile asculta mereu a plans de copil, ochiul dinlauntru nu se lasa invelit de pleoapa, gandurile nu se lasa negandite, nu-i chip sa le curat de zarva si grabnica articulare.

Ajung la portile somnului si ele stau zavorate. Mana da sa se lase greu pe clanta dar cuvintele se cer rostite si tremurul lor strica armonia miscarii, mana cade neputincioasa, usa nu se mai deschide. Nici ochii nu mi-i pot intoarce catre somn, catre uitarea lui frumos vindecatoare.Ochii mei si-au ars pleoapele cu stradania perfectiunii in lucrurile vazute.

Si sunt obosita, mereu mai obosita. Nu mai stiu drumul cel bun spre cararile somnului. Seara de seara ma asez in mine cautand forma nezarita a odihnii si plang sperand ca cineva de dincolo ma va auzi si imi va deschide.

Anunțuri

2 gânduri despre „La portile somnului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s