Trăite

Ochiul pustiu

Daca nu ar fi deschis usa, aproape ca ar fi fost greu sa o observi. Nu mai era acolo si totul in jur parea sa spuna ca a plecat de mult. Vorbea ca dintr-o inregistrare, cu ton si cuvinte egale, respira parca doar pentru a da iluzia prezentei si mainile ei aveau o consistenta de ceata.

In ochi zareai pana hat departe pustiul. Locul de unde plecasera toate, si timpul impreuna si dragostea. Ramasese doar Nimicul. Tabla fara creta, hartia fara creion, ecranul alb parasit de cursor. Si lanturi grele, de durere surda, de neputinta, de spaima, de dor ce nu se mai lasa spus, de chemare ce nu se mai lasa alinata.

Mi-era mila de ea dar… si daca ar fi fost acolo tot nu as fi gasit vorba de-ajutor intru liman. Ma uitam in pustiul ochiului si mi s-a facut a jale si a tristete, a rusine de bucuria mea, din brate si din ochi, din suflet si din gand. De parca toata bucuria asta a mea era si dainuia cu pretul haului asezat adanc in si pe ochiul ei.

Ochiul era rece si indelung lacrimat . As fi vrut sa-i pot lasa un inger cu mainile aduse a caldura si rugaciune, un vis sa o ajute sa ridice un brat si sa impleteasca o scara, o aripa sa ii arate verticala buna si urmele pasilor ce duc spre chibzuita locuire. Dar am iesit prea repede prin usa deschisa si, cu bucuria in brate, m-am uitat doar in sus a multumire si nu in jos, spre intunecata licarire a tristetii ochiului pustiu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s