Trăite

Straie de umbre

Port cu mine straie de umbre din alte vieti. Sunt zile cand se aseaza peste apele gandului si le fac bolovanoase, urate si cenusii… zilele cand in orisicare parte as intoarce ochii ma lovesc de ele, ma imbraca si nu le pot lepada, ma sufoca si nu le pot curata.

Sunt straie urate, de spaime si de dor, de departare si de tristete. Arareori se mai arata un colt de bucurie sau o impletitura de nadejde. Ma resemnez sa le port pentru ca in ordinea logicii si a ratiunii nu-mi pot permite sa fac altfel. Le asez drept si ele se trag mereu intr-o parte, le pun cordon de zambet, dar il macina cu ranjet si cautatura rea.

Cand am ragaz, ma uit la ele si ma minunez. Cum am putut vreodata sa le gasesc frumoase? Cum de nu le-am simtit asprimea, cum de nu le-am vazut nepotrivirea? Cum de le-am luat din raft si le-am asezat pe minte si pe suflet, pe ochi si pe buze? Cand am stiut ca nu-s nici bune si nici macar frumoase? Cand le-am vazut inselaciunea si rau-vointa?

De la o vreme insa invat sa ma lepad de ele. Atat de mult si atat de adanc incat ajung adesea sa ma mir de unde se mai arata. Nu le dau de pomana. Niciun folos nu aduc celui ce le poarta. Le desir traind cu vise si in vise, le rad in cautatura stramba si in vorba de precupeata. Si chiar daca sunt zile cand mi se aseaza sub mana, le inchid in camarile din spate si asez lacat de uitare peste ele si peste mirosul  de pietre pe care il lasa in urma.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s