Trăite

Mintea din rai

De cateva zile ma viziteaza un inger. Nu spune nimic. Se aseaza langa mine a tacere si a liniste, respira in acelasi ritm cu mine, clipeste cand clipesc si eu, zambeste cand rad… iar cand plang isi arcuieste palmele sa tina in ele o lacrima.

Cand ploua si deschid umbrela imi vine sa il intreb daca nu vrea sa vina mai aproape, sa nu se ude. Dar daca ma uit cu atentie, imi dau seama ca in cerul lui e soare, ar fi absurd sa aiba nevoie de umbrela.

Cand ma duc sa vorbesc cu doctorul, sta langa mine, usor aplecat si asculta. Intelege mai repede decat mine, imi dau seama de asta pentru ca il vad cum isi dezarcuieste palmele si isi lasa bratele usor, pe langa aripi.

Noaptea se descalta si el la usa camerei cu somn si sta o vreme cu palma pe clanta, sa se asigure ca nu scartaie. Pasii lui nu fac zgomot pe parchet si sigur nu simte raceala ca mine. Cand se apleaca peste pat, aproape ca imi e teama sa nu se sperie Ioana. Dar ea il stie, ei ii raspunde, langa ea sta a poveste si a cantec… langa mine doar a tacere si liniste.

Cand de prea multa spaima si miez de noapte nu mai gasesc decat gandurile grele, ingerul de langa mine le ridica si le aseaza in mintea cea buna, mintea din rai… si face dimineata. Au trecut cateva zile bune de cand a venit sa ma viziteze si nu e nevoie sa imi spuna, pentru ca stiu ca, stand langa mine a tacere si liniste, ma invata sa-mi dezarcuiesc palmele si sa nu mai fac zgomot, pasind sau nu cu talpile goale pe parchet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s