Trăite

Dragostea lui Don Quijote

Pana sa intri in sala cu mese de lemn frumos aranjate, cu cani si bucurii de ceai si miere si sa il vezi citind, aplecat usor peste cartea uneia dintre vacantele altei vieti, nu stiai cum arata, cum vorbeste, cum i se arcuiesc buzele peste firescul cuvintelor. Ploua, dar in palma si in ochii lui Don Quijote era bucurie si siguranta ca morile de vant de maine vor fi fricoase si strambe.

Nu s-au strambat de a doua zi, dar Don Quijote a avut dreptate. Nicio verticala dureroasa nu a mai ramas in picioare in fata armurii sale din vise si credinte absolute in realitatea lui „cum ar fi”.

Daca stai mai mult langa Don Quijote inveti sa visezi, sa asculti cum bate curajul acoperisul gandului ca ploaia si cum sa transformi zilele pietre in zilele ape.

Si, cand fara sa stie, il privesti citind, aplecat usor cu umerii respirand a liniste, iti dai seama ca si daca azi morile de vant ar invada universul, dragostea lui Don Quijote o va lua din nou de la capat ca sa iti dovedeasca de ce maine morile de vant vor fi fricoase si strambe. Iti sarut mainile si ochii, Don Quijote! Stii, nu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s